Cine eşti TU ? ... Eşti „Universul” meu ! Mă hrănesc cu iubirea ta, îmi potolesc setea cu nectarul buzelor tale, îmi încălzesc inima cu căldura privirii tale sublime!
Mi-e dor de ochii tăi căprui, de buzele tale sublime, de privirea ta care îmi dă fiori, de surâsul tău ... de tine tot ! Mi-e foame de al tău SĂRUT! Mi-e sete de gura ta! ... Mi-e inima plină de tine, „Iubire”, fiinţă senzuală…
De te-aş iubi numai pentru o clipă, înseamnă că atât aş trăi , iar în rest n-aş ştii de mine.
Când nu te văd sufletul mi-e asemenea copacilor dezgoliţi de frunze, asemenea unei păsări închisă într-o colivie sau asemenea unui munte, îndepărtat şi rece. Eşti pentru mine fiinţa care îmi redă speranţa şi calmul în momentele dificile.
Dacă n-ai fi TU… Universul meu nu ar mai avea nici un rost pentru care să existe. Dacă n-ar fi vocea ta, eu n-aş mai putea „sa-ţi simt” gândurile… Dacă n-ar fi mâna ta… trupul meu nu ar mai avea de ce sa „se-nfioare”… Dacă n-ar fi pasul tău… umbra-mi m-ar urma spăşită, fără nici o traiectorie, căci pasul tău face să tresară până şi umbra care mă însoţeşte la orice pas.
Dacă n-ar fi ochii tăi dulci…visele mi-ar părea pustii, dacă n-ar fi gura ta…n-aş ştii ce înseamnă sărutul, căci aduce cu ea nu numai înţelepciune, ci şi foarte multă senzualitate.
Dacă n-ar fi privirea ta…n-aş putea să tresar şi să mă înfior la cel mai mic gest al acesteia. Dacă n-ar fi inima ta…sufletul meu nu şi-ar fi găsit liniştea, iar inima mea ar fi avut un ritm mecanic.
Dacă n-ar fi zâmbetul tău…n-aş fi învăţat niciodată ce înseamnă să mulţumeşti pe cineva, n-aş fi învăţat poate nici ce înseamnă să trăieşti clipa pe care viitorul ţi-o poate refuza…
Dacă n-ar fi glasul tău…n-aş fi auzit niciodată ce înseamnă să iubeşti şi să fii iubit!… Dacă n-ar fi fost iubirea ta…viaţa mi s-ar fi părut pustie, iar singurătatea şi-ar fi întins braţele să mă cuprindă…şi oare cum aş fi acoperit golul din sufletul meu ?
Dacă n-ar fi fost TU, dorinţa- „de a-mi cumpăra” o „clipă” care să dureze „o veşnicie” sau „un strop de viaţă”- ar fi devenit imposibilă. Tu mă faci să simt că „speranţa moare ultima” şi că viaţa e făcută ca să profiţi la maxim de ea şi pentru a nu regreta mâine că ziua de astăzi a trecut fără să te gândeşti la persoana iubită, fără să simţi acea emoţie puternică atunci când aceasta te ia de mână şi îţi arată ce frumoasă e IUBIREA.
IUBIREA rămâne ceva indestructibil…mai preţioasă ca aurul si mai dulce ca mierea, mat graţioasă ca un ghiocel şi mai minunată decât un diamant. Iubirea e acea ultimă speranţă a doi oameni care se plac şi care vor să fie împreună…ea e asemenea „unei grădini cu flori” de care trebuie să ai grijă zi de zi- căci trebuie să ai grijă de persoana iubită şi să o cucereşti în fiecare zi…astfel încât să ajungă să te iubească tot mai mult şi să te preţuiască pentru ceea ce eşti - UN ALT OM ÎN FIECARE ZI.
Dacă n-ai iubi, n-aş vrea să fiu iubită de nimeni…iar dacă n-ai simţi, aş încerca să-ţi înmoi inima.
Dacă m-ai iubi, te-aş face cel mai fericit bărbat în fiecare zi, iar dacă nu m-ai iubi… TE-AŞ FACE SĂ MĂ IUBEŞTI !
sursa: www.krimket.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu